„Cartea Iuliei Hossu debutează printr-un prim capitol dens teoretic, ce ar putea ține locul unei lucrări de sine stătătoare asupra istoriei problematicii pe care urmează să o elaboreze. Într-un prim subcapitol sunt analizate 1.1. Rudenia – scurt istoric al conceptului, cu referințe aproape numai străine, 1.2. Categoriile rudeniei, 1.3. Terminologia rudeniei, după care autoarea dezbate viziunea evoluționistă a părintelui acestui domeniu al antropologiei, Lewis H. Morgan, cu a sa celebră Sisteme de consangvinitate şi de alianţă în familia umană, din 1870, urmată de analizarea conceptelor lui W.H. R. Rivers, expuse într-o lucrare din 1915. Urmează perspectiva lui K. B. Malinowski cu viziunea funcționalistă și cea a lui Alfred Reginald Radcliffe-Brown, dezvoltată în două subcapitole. Nu în ultimul rând, sunt abordate și viziunile lui Claude Lévi-Strauss și a structuralistului David Schneider, criticul sistemelor clasice și al descendenților acestora.” (Ion Cuceu din Prefață)

Lucrarea de față este o „punere în scenă” a tezei mele de doctorat: Ion Mușlea și cercetarea științifică a picturii pe sticlă și a xilogravurii populare românești, pe care am elaborat‑o sub îndrumarea domnului prof. univ. dr. Ion Cuceu și pe care am susținut‑o în anul 2017, în cadrul Facultății de Studii Europene a Universității „Babeș‑Bolyai”, din Cluj‑Napoca.

Varianta publicată comportă modificări minimale față de textul inițial și reprezintă o revalorizare a contribuțiilor științifice ale marelui savant clujean, etnologul Ion Mușlea, referitoare la cunoașterea și promovarea celor două fenomene complementare ale artei țărănești: pictura pe sticlă și xilogravura din Transilvania, cartea dorindu‑se a fi un act restitutiv.

„A doua ediție a volumului inserează teme indispensabile literaturii, etnologiei, folclorului. Anumite studii, apărute în diverse publicații, de specialitate, naționale și internaționale, în limba română sau engleză, reprezintă versiuni revizuite și adăugite, inclusiv la nivelul titlurilor.

Lucrarea, gravitând în jurul apolinicului, mizând pe interpretare, pe perspectiva comparativ-analitică, pe analiza sincronică și diacronică, potențează relația triunghiulară care se instituie între literatură, etnologie și folclor.” ( din Introducere)

-

„Cartea Andreei Grecu – Evoluţii culturale. Istorii recente – arhivează experienţele acumulate în parcursul său de până acum, un bilanţ profesional de care cu toţii avem uneori nevoie pentru a putea privi lucrurile în perspectivă şi a organiza proiectele de viitor. După cum ştim, una dintre metehnele timpului actual este viteza în care ne trăim viaţa. Împărţiţi în multe direcţii, încercăm să facem faţă proiectelor pe care le întreprindem, să răspundem la timp colaborărilor în care suntem implicaţi, să ne facem treburile cât putem mai bine. Cu toate acestea, de cele mai multe ori experienţele noastre nu rămân notate, puse în ordine şi accesibile, nu sunt transmise mai departe. Acest aspect are efecte negative nu numai la nivelul individului, ci şi în domeniile în care suntem activi, în cazul de faţă al scenei culturale, atâta timp cât uneori persoane (artişti sau manageri culturali) sau instituţii refac aceiaşi paşi, uneori fără să fie la curent, alteori fără să recunoască încercările asemănătoare anterioare. Evoluţii culturale. Istorii recente aduce mărturie exact despre perioada în care autoarea şi-a desfăşurat activitatea, începând cu sfârşitul anilor ’90, după ce şi-a terminat studiile şi a devenit activă pe scena culturală. Cartea debutează cu o introducere în care se argumentează modul cum este structurată, tocmai pentru a fi un material cât mai accesibil pentru cei interesaţi să descopere mai multe despre schimbările de pe scena culturală românească din ultimii cincisprezece ani. Urmează apoi capitolele care tratează, pe rând, dansul contemporan, finanţările culturale, patrimoniul şi politicile culturale actuale - cu dezbaterile care gravitează în jurul lor, strategia culturală şi creativă a Bucureştiului 2015-2020 şi se încheie cu o serie de concluzii. Aşa cum spune şi Andreea Grecu, articolele, interviurile, studiile au o viaţă efemeră, însă puse cap la cap în ele se poate „citi” coerenţa sau de multe ori incoerenţa strategiilor culturale locale, care condiţionează acţiunile întreprinse de artişti, manageri culturali, organizaţii sau instituţii din acest domeniu. Printre rândurile acestor materiale cu informaţii foarte concrete despre scena culturală pot fi observate şi aceste aspecte limitative date de cadrul oferit de Ministerul Culturii, de autorităţile locale, de legislaţie şi deconturi, care fac ca operatorii culturali să îşi direcţioneze cea mai mare parte din timp şi energie spre raportări, în loc ca pe primul loc să fie atingerea scopului şi a rezultatelor proiectului. Cu o activitate intensă în acest domeniu, parcurgând paşii profesionali de la coordonator de proiecte, manager al unei instituţii proaspăt înfiinţate în 2005 - Administraţia Fondului Cultural Naţional - cadru didactic universitar, manager cultural independent, Andreea Grecu dovedeşte tenacitate şi seriozitate în toate demersurile sale. Dar una dintre calităţile apreciate de colaboratorii săi şi de artişti, în special, este capacitatea ei de a aprecia şi înţelege actul artistic, fără a pune condiţionări, ci încercând să vină în sprijinul acestora. Plină de curiozitate şi deschisă spre înţelegerea unor noi abordări artistice, Andreea Grecu încheie cartea sa într-o notă matură, subliniind în concluzii intenţia de a selecta cu atenţie proiectele cărora le va acorda timp în viitor, tocmai pentru că în urma acestor ani de experienţă a realizat împlinirea şi starea de bine pe care ţi-o pot da munca cu oameni pe care îi apreciezi şi credinţa în ceea ce faci." - Aurora Király